de ce lazuri de beius?

satul lazuri de beius este situat pe cursul crisului negru intre orasele beius si stei judetul bihor,are un numar de aproximativ 400 de locuiitori si este singura comuna din Romania in care nu se afla nici o persoana de etinee roma

Biserica de lemn din lazuri de beius

Biserica a fost ridicată în două perioade diferite, amândouă necunoscute, cea dintâi probabil în evul mediu iar cea din urmă probabil în secolul 18. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: Data ridicării bisericii de lemmn din Lazuri de Beiuş nu poate fi precizată în lipsa izvoarelor istorice sau a unei inscripţii. Construcţia de lemn indică două etape de construcţie. Din cea mai veche perioadă datează altarul şi biserica bărbaţilor, care împreună rezumă planul iniţial al unei biserici arhaice de tipul celei de la Putna. Vechimea acestei părţi este fără îndoială considerabilă, judecând după condiţia lemnelor din pereţi. De la portalul de intrare al acestei părţi s-a păstrat o uşă de lemn cu totul excepţională, pe care Ioan Godea o datează ipotetic între secolele 14-16.^[1] Un element cu caracter arhaic este şi grinda tirant din naos, pe sub arcul butant al boltei. Un ultim detaliu relevant pentru vechimea lăcaşului se observă în axul altarului, unde se mai păstrează partea de jos a unui mic luminator, cu golul de circa 5 x 10 cm. Având în vedere planul iniţial cu numai două încăperi, uşa bogat sculptată cu motive medievale, caracterul arhaic şi gradul de uzură al lemnelor din pereţi, se poate propune o datare asemănătoare cu a uşii sculptate.
Biserica a fost extinsă ulterior, probabil în prima parte a secolului 18, cu un pronaos neobişnuit de mare în raport cu naosul (biserica bărbaţilor) şi un turn deasupra. Tot atunci a fost înlocuit peretele sudic al naosului şi au fost puse tălpi noi, care leagă întreaga biserică. Pereţii interiori au fost acoperiţi cu scânduri verticale şi pictaţi, probabil în a doua jumătate a secolului 18.
Biserica a fost renovată în 1925 şi restaurată în 1959.^[2]